Șefa serviciului de patronat al regimentului „Azov”, Olena Tolkaciova, a relatat că, în unele cazuri, rudele nu-i pot recunoaște. Ostaticii sunt lipsiți de puteri, contuzionați, au foarte multe fracturi ascunse și simt o agravare accentuată de diferit grad a bolilor cronice. În prezent, lor li se acordă asistența medicală cuvenită, mulți dintre ei se află la tratament și reabilitare. Se prevede că o parte din apărători vor fi trimiși la tratament peste hotare. La tratament se află și Volodymyr Luciko, în vârstă de 26 de ani, militar din batalionul „Azov”, eliberat recent din prizonieratul rus. Mama militarului a relatat că fiul său a slăbit cu 40 de kilograme. „Nu am reușit să-l recunosc. L-am întrebat în care fotografie este și el. Și atunci fiul mi-a spus să nu-l caut pentru că nu-l voi recunoaște. A avut perioade când a stat singur în cameră. Mi-a spus că i-a fost nespus de greu din punct de vedere psihologic. Mi-a spus că se lua în mâini pentru că știa că trebuie să reziste. Pe data de șase aprilie mi-a scris ultimul mesaj, în care mi-a comunicat că la el totul e bine. Mai mult nu am avut cu el legătură. Am început să-l căutăm. Mulți nervi și sănătate am pierdut în acest răstimp. Pe 1 aprilie el a plecat la Mariupol. A știut că zboară într-o singură direcție și era conștient de urmările ce pot avea loc. Îmi spune că acum ar proceda la fel. Când am văzut numele fiului meu în listele pentru schimb de prizonieri, am început să plâng. Am verificat în grabă numele și data nașterii pentru a mă convinge că este vorba anume de el”, spune Oksana Luciko.
